Synopsis
Personajul Ion Luca Caragiale s-a născut în satul Haimanale, de lîngă Ploieṣti. Conform actului de botez (scris cu alfabet chirilic), Ioanne L. Caragiali s-a născut pe 1 februarie (stil vechi / 13 II stil nou) 1852, ṣi a fost botezat în legea pravoslavnică a Bisericii Răsăritului. Era fiul nelegitim al lui Luca St. Caragialli, născut la Constantinopol,[„în ţinutul Turchiei"], ṣi al Iecaterinei Karaboas, fiica unui negustor grec din Braṣov.
Dinastia Caragiale a fost întemeiată de bunicul său, Ștefan Karaialis, care era originar din Kefalonia. Caragiale susṭinea că bunicul său vine din insula Idria (la sud de Atena, Grecia - ’’Am fost, precum ţi-am spus de multe ori, sămânţă de idriot, vecinic doritor de alte orizonturi" ( idrioṭii sunt de origine albaneză). Venit ca bucătar în alaiul domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea (de la care se pare că i se trage şi numele), Ștefan a avut trei fii care au devenit nume cunoscute în istoria teatrului românesc: Iorgu Karagiale, Luca Ṣt. Karagiale, şi Kostache Karagiale.
În timpul vieṭii sale, I.L. Caragiale a trăit schimbarea de 5 ori a numelui ṭării (ṣi schimbarea imnului, ṣi schimbarea drapelului).
El s-a născut în 1852 în Principatul Țării Romăneṣti.
După 24 ianuarie 1859, prin unire cu Principatul Moldovei, ṭara primeṣte numele de Principatele Unite.
La 22 ianuarie/3 februarie 1862 Principatul Moldovei și Principatul Țării Românești s-au unit oficial pentru a crea Principatele Unite Române (sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza).
După abdicarea lui Cuza din 22 februarie 1866, a intrat în vigoare o nouă constituție, care dădea țării numele de România. Succesorul lui Cuza, prințul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost proclamat Domnitor drept Carol I al României la 20 aprilie 1866.
Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870, miṣcare la care a participat ṣi tînărul I. L. Caragiale.
La 9 mai/21 mai 1877 România s-a proclamat pe deplin independentă, iar la 14 martie/26 martie 1881 a devenit Regatul României
Caragiale a avut mai multe încercări de a se stabili la Cluj, la Sibiu sau la Braṣov, toate localităṭi din Austro-Ungaria, numită și Dubla Monarhie [formată dintr-un imperiu și un regat).
În 1905 Ion Luca Caragiale pleacă în exil ṣi se stabileṣte la Berlin, capitala Imperiului German.
Se poate spune că Ion Luca Caragiale ṣi-a trăit toată viaṭa undeva în Europa, într-un principat, o republică, un regat ṣi un imperiu. În acest spaṭiu, undeva, pe o scenă, se joacă întotdeauna un Caragiale. Dintotdeauna s-a jucat ‘’Caragialele nostru’’ cel de toate zilele. Caragialele pre-există orice scenă, ṣi a pre-existat caragialumii. Sau poate? Tocmai de aceea Caragialele coexistă cu toată caragialumea. Întotdeauna, pe o scenă, undeva, va exista un Caragiale.
Sau se vorbeṣte despre Caragiale. Sau se vorbeṣte în limba lui.
Caragialele ne este lumina nevăzută care ne umblă limba română şi o umple cu totdeaună de poveste.